„Isus” scris cu un singur „I” este o variantă mai rar întâlnită a numelui „Iisus”, care este folosită, în special în limba română, pentru a desemna figura centrală a religiei creștine, Fiul lui Dumnezeu, despre care se spune că a trăit pe pământ în urmă cu aproximativ 2000 de ani. Diferența între „Isus” și „Iisus” este doar una de ortografie și nu modifică semnificația religioasă a numelui, însă poate genera întrebări și interpretări în anumite contexte lingvistice și teologice.

1. Diferența între „Isus” și „Iisus”

În limba română, „Iisus” este forma tradițională folosită în Biblie și în teologia ortodoxă, în timp ce „Isus” este o variantă mai simplificată, întâlnită mai ales în limba vorbită și în unele traduceri mai recente ale textelor religioase. De asemenea, „Isus” cu un singur „I” este adesea folosit în contextul evangheliilor sau al articolelor de presă, unde uneori se preferă o formă mai scurtă pentru a facilita citirea și înțelegerea textului.

• „Iisus” provine din limba greacă veche „Ιησούς” (Iesous), care a fost transcris din ebraicul „יֵשׁוּעַ” (Yeshua), un nume comun în acea perioadă, care înseamnă „Dumnezeu salvează” sau „salvarea vine de la Dumnezeu”.
• „Isus” este o simplificare modernă a numelui „Iisus” și a fost adoptată treptat în multe limbi, inclusiv în limba română, în special în traducerile biblice mai recente și în vorbirea cotidiană.

2. Interpretarea din punct de vedere religios și lingvistic

Din punct de vedere religios și teologic, „Isus” cu un singur „I” nu schimbă în niciun fel sensul sau semnificația numelui. Isus, sau Iisus, este considerat în creștinism drept Mântuitorul și Fiul lui Dumnezeu, a cărui viață și învățături sunt fundamentul religiei creștine. El este central în Noul Testament al Bibliei, iar credința creștină se bazează pe moartea și învierea Lui.

Deși varianta „Isus” cu un singur „I” poate fi folosită de unii oameni pentru a simplifica pronunția sau scrierea, aceasta nu are vreo conotație teologică diferită față de forma mai tradițională „Iisus”. Diferența de scriere este pur lingvistică, iar interpretarea teologică a numelui rămâne aceeași.

3. Interpretări în diferite tradiții religioase

• Creștinismul ortodox: În tradiția ortodoxă, „Iisus” este folosit exclusiv, iar numele este considerat sacru, asociat cu divinitatea și mântuirea. Deși este adesea întâlnit „Isus” în vorbirea cotidiană, în biserică și în textele liturgice, se folosește varianta „Iisus”, ca parte a reverenței pentru numele sacru.
• Creștinismul protestant: În tradițiile protestante, „Isus” este utilizat frecvent, iar această formă este destul de răspândită în traducerile biblice moderne, care preferă simplificarea ortografiei pentru a fi mai accesibile unui public larg. „Isus” cu un singur „I” este folosit în majoritatea traducerilor biblice recente în limba română, fiind acceptat ca o variantă corespunzătoare.
• Interpretări teologice: Indiferent de forma ortografică aleasă, învățăturile și semnificațiile teologice ale numelui „Isus” sau „Iisus” sunt aceleași. Numele „Iisus” este legat de ideea de salvare divină, de învățăturile despre iubirea necondiționată și de jertfa sa pe cruce, care a adus mântuirea omenirii.

4. Percepții ale termenului „Isus” în cultura populară

În cultura populară și în mass-media, numele „Isus” cu un singur „I” este frecvent utilizat, mai ales în contextul discuțiilor sau al prezentărilor care nu se referă direct la religie, dar doresc să adreseze subiecte legate de viața și moartea Mântuitorului. De asemenea, în anumite contexte, „Isus” este folosit pentru a simplifica discursul teologic sau pentru a face referire la figura religioasă într-un mod mai accesibil publicului larg.

5. Concluzie

„Isus” cu un singur „I” este o variantă a numelui „Iisus” care se folosește, în special, în vorbirea cotidiană și în anumite traduceri biblice mai recente. Deși diferența de scriere poate părea semnificativă, nu există o schimbare în sensul teologic sau religios al numelui. Indiferent de forma aleasă, numele „Isus” sau „Iisus” rămâne același în ceea ce privește semnificația sa profundă în creștinism, reprezentând Mântuitorul și figura centrală a religiei creștine, ale cărei învățături și sacrificiu sunt fundamentale pentru credința creștină.